Oare stim sa ne bucuram de sarbatorile de iarna?

Întâlnesc tot mai des persoane care spun că nu simt nimic deosebit în preajma sărbătorilor de iarnă. Și parcă mă întristez un pic…

Ce motive avem să nu ne lăsăm cuprinși de magia acestei perioade de sfârșit de an? Îți amintești cât de fascinat erai, copil fiind, de mirosul de brad, de mirosul îmbietor venit din bucătărie când mama, obosită, făcea o pauză de gătit, de mirosul de portocale, de luminițele din pom, de sclipirea decorațiunilor și a globurilor în licărirea beculețelor, de perfecțiunea ramurilor bradului, de glasul colindelor?

Îți mai puteai dori ceva în plus când îți erau astfel răsfățate toate simțurile? Și poate că îl așteptai emoționat pe Moș Crăciun și te întrebai ce îți va aduce frumos în acel an… Și parcă pluteai în ritmul colindelor… Pluteai acolo unde te duceau sclipirile luminițelor… iar afară ningea… Totul era de un alb imaculat… Și apoi începea să miroasă a cozonac și a prăjituri făcute în casă. Și poate că ieșeai cu tatăl tău la zăpadă.

Și poate că erau și bunicii tăi acolo și te jucai cu ei… Sau poate că bunica ta o ajuta pe mama ta la cozonaci. Iar bunicul tău se amuza cu tine. Ce miracol! Ce bucurie! Ce liniște, câtă magie, cât framec și ce trăiri binecuvântate!

Ei bine… și acum ai crescut… Și unde au rămas toate acestea? Să știi că au fost și sunt cu tine întotdeauna, în inima ta… Iar dacă vrei să reînvii amintirile, nimic nu te împiedică să simți totul astăzi, ca și altădată, în copilăria ta. Nimic nu te împiedică să îți faci un brad mare, să asculți colinde, să bei un ceai cald și delicios, să aduci parfum de scorțișoară și portocală în casa ta, să pui cadouri sub brad… Vei spune, poate, că ai deja toate aceastea, dar nu te mai poți bucura pentru că nu mai ești copil.

Cine spune că, dacă ai crescut, nu o mai poți face? Așa este… ești adult acum, dar alegerea de a te bucura îți aparține.

Copilul de acum 20/30/40/50/60 de ani este astăzi, aici, cu tine. Tu ești în continuare acel copil. Ai doar altă înfățișare. Du-te la copilul care încă ești (toți suntem, în fond, copii în corp de adult) și roagă-l să îți arate cum să te bucuri de viață, dacă ai uitat cum să o faci. Ascultă-l. Vezi lumea prin ochii lui! Miracolele sunt la tot pasul! Trebuie doar să vrei să le vezi! Deschide ochii! Îndrăznește să zâmbești fără motiv!

Este ceață afară? Nimic mai misterios, mai fascinant… Ninge? Este exact ceea ce aveam nevoie de sărbători! Poate vei spune că ești singur de sărbători și nu ai cum și cu cine să te bucuri. Adevărul este că te poți bucura de unul singur… dacă reușești să prețuiești aceste momente și dacă îi dai voie singurătății să îți fie profesor. Învață să te bucuri de tine… să fii doar tu cu tine…

Prin urmare, dacă nu ai motive serioase de îngrijorare sau de tristețe, bucură-te de magia sărbătorilor! Simte-le cu toată ființa ta… Nu este nicio filosofie în asta.

Bea un ceai aromat, citește o carte bună, stinge lumina și privește cum sclipesc luminițele din brad, lasă-te cuprins de amintirile copilăriei, împărtășește cu cei dragi amintirile tale, dăruiește un zâmbet, dăruiește ceva frumos cuiva special din viața ta, îmbrățișează, iubește, lasă-te iubit, fă dragoste lângă brad, dă-ți voie să fii, plimbă-te în natura înfrigurată, cântă, dansează, dăruiește ceva frumos unui necunoscut, flirtează, lasă-te sedus(ă), lasă beteala din pom să te fascineze cu felul în care strălucește, fii bucurie, joacă-te, fă ceea ce îți place, fă-ți timp pentru tine, glumește, râzi, încântă-i pe ceilalți prin prezența ta, fii bucuria de care ceilalți au nevoie, plângi, lasă-te cuprins de emoții, trăiește, visează.

Să aveți un An Nou așa cum vă doriți!

Vă îmbrățisez, Lavinia.

Leave a comment